Foarte des aud opinii de genul: „Dacă nu fac această investiție, nu mă pot dezvolta!”, sau „Cea mai bună investiție este în propria firmă!”, dar când solicit să-mi demonstreze cu cifre aceste enunțuri, administratorul firmei nu reușește întotdeauna să-mi calculeze rentabilitatea investiției și nici cât valorează firma pe care o administrează (și, cel mai adesea, o și deține).

Ca urmare, am văzut cazuri în care au fost făcute investiții în utilaje ultra-performante, cu un preț pe măsură, dar care erau supra-dimensionate pentru capacitatea de lucru a firmei respective, ceea ce a dus la dezechilibre financiare majore, care au produs efecte în lanț, având impact major în fluxul de numerar, tradus în întârzieri nejustificate în plățile către furnizori, finalizate, în cel mai bun caz, cu întreruperi de furnizare a materialelor și materiilor prime, dar și mai des în declararea insolvenței, iar în final cu faliment.

Foarte des este vehiculată ideea că în orice firmă este foarte important să faci investiții, că dacă dimensiunea investiției este direct proporțională cu profiturile viitoare ale firmei, dar mult mai puțin se discută despre analiza investițiilor, despre calculul de rentabilitate a investițiilor efectuate. Drept rezultat, deși au fost efectuate investiții susținute, firma nu o duce foarte bine din punct de vedere financiar.

Rentabilitatea activelor (ROA – Return On Assets) este un indicator de rentabilitate foarte important pentru administrarea corectă a uneii companii. Acest indicator măsoară eficiența utilizării activelor și arată câți lei din profitul firmei sunt obținuți ca urmare a investițiilor.

Ca și formulă de calcul, avem:

ROA = (RNE/AB)*100

unde:     RNE – este rezultatul net al exercițiului (profitul obținut după scăderea impozitelor și taxelor);

               AB – este Activul Bilanțier.

Dacă investițiile sunt efectuate cu ajutorul unui împrumut (credit bancar, leasing financiar sau credit furnizor), iar eficiența lor este mai mică decât costurile provocate de respectivul credit, la care adăugăm costurile generate de funcționarea activului respectiv (costurile operaționale), descoperim că, la finalul perioadei de amortizare, care de regulă corespunde cu termenul de maturizare al împrumutului, nu avem suficienți bani pentru înlocuirea activului amortizat, mai mult decât atât, putem avea chiar dezechilibre majore în finanțele întreprinderii.

Iată de ce este foarte important să analizăm foarte serios înainte de a efectua investiții importante. O analiză cost – beneficiu făcută corect și la timp ne ajută să dimensionăm corect investiția, cu impact benefic asupra evoluției financiare viitoare a firmei și a unui cash-flow echilibrat.